Dansul echilibrului are alt ritm pentru fiecare
După o pauză binevenită cu ocazia sărbătorilor de Paște, am revenit pe acest blog cu gândul de a scrie despre starea de echilibru pe care și-o dorește fiecare dintre noi și cum o poți menține pe termen mai lung.
Ni se poate întâmpla să avem o senzație de disconfort generală? Fie din cauza sistemului (de oricare ar fi el: de la cel de învățământ la cel medical, de la cel social la cel corporatist ș.a.), fie din cauza relațiilor familiale sau profesionale, ceva ne macină permanent și ne dă o stare de frustrare și nemulțumire.
Cu siguranță toți am trecut prin astfel de contexte. Uneori reușim să le depășim—singur sau cu ajutorul unui coach, alteori continuăm să ne scufundăm în ele și aproape că ni se par normale. Le-am lăsat să se integreze atât de mult în realitatea noastră încât, nu de puține ori, nu mai știm să vedem dincolo de ele sau să le cernem printr-o sită pragmatică și înțeleaptă.
Partea mai puțin plăcută este că lipsa echilibrului, în special al celui intern, declanșează o ruptură majoră nu doar în relația cu sinele, ci și în modul în care ne raportăm la cei din jurul tău (colegi, familie, prieteni, vecini etc.). Unul dintre momentele în care ne putem da seama că suntem în această stare sau că vorbim cu cineva care se confruntă cu o astfel de situație este momentul în care noi sau persoana respectivă nu reușim să spunem NU. Mai mult, există o stare permanentă de nemulțumire indiferent de activitățile derulate. În continuare, detaliez exact la ce mă refer când spun asta.
- Adesea simțim (noi sau în rândul celor din jur) că ne punem pe ultimul loc în viața noastră, că ne sacrificam pentru ceilalați și automat că suntem victime ale celor din jur. Din ipostaza de life coach, știu că tot contextul acesta se formează din lipsa alinierii cu propriile dorințe și nevoi. Nu sunt analizate cu răbdare, ci mai degrabă cu superficialitate. Încă o dată, simt nevoia să reamintesc că dorințele și valorile se schimbă pe tot parcursul vieții și că este nevoie să le balansăm în permanență pentru a putea face față temerilor, fricilor sau altor ezitări.
- În clipa în care simțim sau vedem la cei din jur o concentrare spre problemele celorlalți, nevoia de a emite tot felul de judecăți cu privire la ei și de a le sugera tot felul de soluții nediscutabile despre o mulțime de probleme, e un semn clar că evităm dialogul cu noi înșine. Până la urmă, e mai ușor să ne dăm cu părerea despre ei și să ne evităm cu brutalitate, nu? Ei bine, atitudinea asta naște multe neajunsuri care se acumulează și nu rămân fără răspuns.Mai devreme sau mai târziu toate se întorc ca un bumerang. Nu de alta, dar nimeni dintre noi nu poate fugi de propria persoană. Cel puțin nu pentru totdeauna.
Din acest motiv, alinierea la propriile principii este vitală. Să îți faci curaj să te asculți, să petreci timp cu tine și să o faci într-un mod conștient și deschis, să îți adresezi întrebări din mai multe perspective, să ai curajul să apelezi la un profesionist, fiecare dintre aceste acțiuni ar trebui să reprezinte o prioritate pentru croirea unei vieți fericite.
Căutarea punților în exterior poate fi un punct de plecare solid către acest dans al echilibrului de care am amintit în titlu. E adevărat că fiecare dintre noi are propriul ritm și proces și că nu există rețete pe care le aplicăm ca în bucătărie și ne așteptăm la aceleași rezultate. Acesta ar fi un motiv în plus pentru care un life coach poate fi de mare ajutor.
Recomandarea mea este să încerci să te cunoști mai bine. Sau dacă pentru tine lucrurile funcționează deja într-un mod sănătos, să le spui celor din jur că există soluții pentru orice dileme, însă totul începe cu ei. Eu sunt oricând deschisă și dornică de o discutie.
Mă găsești la 0745 659 833 sau pe Facebook.
Prima ședință este gratuită. Mi-ar plăcea să ne cunoaștem.