Am tot vorbit de-a lungul timpului cu multe persoane despre blocajele pe care oamenii le au atunci când vine vorba de succes. Așa cum scrie frumos la carte, un blocaj este o credință limitativă care creează un comportament de auto-sabotare. Ne vom concentra pe trei blocaje mari. Ele sunt “eu nu pot”, “nu merit” și “trebuie să o fac singur”. 

Cel mai bun lucru care rezultă din studierea blocajelor și a mentalității este faptul că pot fi schimbate. De noi depinde nivelul rezultatelor în procesul de înlăturare al blocajelor. Gândurile pe care le avem și pe care le menținem în permanență în atenția noastră ne determină acțiunile, rezultatele și toată viața, așa, mai pe scurt spus.

Atunci când spunem că nu putem, ne limităm singuri libertatea de a încerca sau chiar libertatea de reușită. Creierul este responsabil de toate instinctele noastre şi are rolul de a evalua o situație în funcție de gradul de periculozitate, apoi să fugă, să se blocheze sau să lupte. Frica nu este altceva decât un tipar emoțional, însă psihologii au demonstrat de-a lungul timpului că ne putem eliberăm de aceasta, deoarece în adâncul nostru se găsesc resursele necesare pentru schimbare.

“Eu nu pot” – această sintagmă ne este foarte cunoscută. Toți am spus asta cel puțin o dată în viață, conștienți sau nu de gravitatea urmărilor, care s-a impregnat ușor ușor în mintea și în stilul nostru de viață. Am devenit astfel mai reținuți, mai calculați, mai temători și mai puțin receptivi la provocările vieții, care poate ne-ar fi ajutat la un moment dat.

“Nu merit”. De câte ori am spus asta cu voce tare sau în sinea noastră? De câte ori am avut impresia că nu facem niciodată îndeajuns și că nu suntem demni de multe lucruri din viața noastră.

Toate aceste afirmații pornesc de la lipsa încrederii de sine. Nu avem suficientă încredere în abilitățile noastre și de cele mai multe ori nu ne simțim la înălțimea situației. Astfel, ori de câte ori trebuie să o înfruntăm, ne blocăm.

Să ne gândim de exemplu la blocajul scriitorului, care este mai mereu legat de lipsa de experiență, când ceea ce are de făcut i se pare copleșitor, pentru că nu știe cum să gestioneze etapele muncii sale și nici nu are prea multă încredere în talentul său. De aici se naște un blocaj psihologic, care trebuie conștientizat și “reparat”.

“Trebuie să o fac singur”. Aceasta este convingerea limitativă cea mai epuizantă. Acest lucru ne împiedică să solicităm ajutor. Ați auzit probabil citatul: “Niciun om nu este o insulă de sine stătătoare…” Avem nevoie unii de alții. Dacă spunem în mod constant oamenilor: “Nu, nu am nevoie de ajutor”, împingem resurse valoroase și șansa de a face totul așa cum vrem, sau chiar mai bine. Să îi determinăm pe ceilalți să ne ajute. Când oamenii se oferă să ne ajute, să zicem “da”. Dacă ne simțim copleșiți, să facem o listă a tuturor sarcinilor din minte. Apoi, vedem cine ne-ar putea ajuta. Cum putem delega? Asta este o întrebare la care doar noi putem răspunde.

Dacă întâlniți aceste trei blocaje de gândire, conștientizați-le și contraziceți-le cu o mentalitate puternică, pozitivă și inspirată; veți vedea că rezultatele vor crește semnificativ.

În cazul în care ai nevoie de îndrumare, eu te aștept la o cafea și facem planul împreună. Mă găsești mereu la 0745 659 833 sau mă poți contacta pe Facebook.